Într-o lume plină de bunăstare, restaurante, confort, idolatrizarea industriei alimentare, subiectul despre post pare ciudat. Dicționarul Explicativ al Limbii Române prezintă postul ca fiind „interdicţia de a mânca unele alimente (de obicei de origine animală) prescrise credincioşilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului”. Dicționarul Biblic spune că postul este „abținerea voluntară de la hrană pentru o anumită perioadă de timp”. Postul este abţinerea voluntară de la mâncare, băutură sau alte plăceri ale trupului, pentru o perioadă limitată de timp, cu scopuri spirituale. Aceasta nu înseamnă că nevoile umane ale vieții sunt rele, însă ele trebuie deseori ignorate pentru concentrarea pe lucrurile spirituale. În Biblie postul este prezentat ca fiind o sursă de putere, dar pe măsură ce spiritualitatea vieţii creştine a scăzut şi a înflorit secularismul, practicarea postului a decăzut, punându-se un accent tot mai mare pe aspectul exterior, în detrimentul atitudinii interioare. În Biblie postul are în vedere abţinerea de la mâncare, de la băutură şi relaţii sexuale. Postul aproape întotdeuna implică renunțarea totală la mâncare; deseori este menționată renunțarea totală la lichide, alteori nu este menționată deloc. Din cauza relativismului teologic există creștini care cred, practică și învață faptul că postul nu este o practică biblică și necesară. Unii nu-l practică, alții îl practică din motive greșite, iar alții îl practică în mod greșit. Mulți creștini minimalizează importanța postului, justificând faptul că este o formă exterioară fără valoare spirituală. Ei spun că numai lucrurile din inimă sunt importante, nu și cele exterioare. Dacă acest argument ar fi real ar trebui aplicat și la celelalte discipline și acțiuni spirituale: rugăciunea, citirea Bibliei, venirea la Biserică, faptele credinței, cântarea de laudă, predica… Adevărul este că postul, fiind o disciplină spirituală, presupune seriozitate, determinare, efort și angajament spiritual. De-a lungul istoriei bisericii au existat anumite perioade de timp în care credincioșii nu au accentuat postul. Spre exemplu, între anii 1861-1954 nu s-a scris nici o singură carte despre post.
Motivele pentru care uneori postul nu a fost apreciat: 1) Ascetismul exagerat din perioada Evului Mediu. 
2) Industria alimentară ne-a inoculat în minte faptul că dacă nu luam trei mese pe zi cu gustări între ele ne vom îmbolnăvi de stomac. 
3) Idolatria confortului și al satisfacerii plăcerii. 
Postul a fost practicat cu perseverență de oamenii lui Dumnezeu din Biblie: Moise, David, Ilie, Estera, Daniel, Ana prorocița, Pavel; de oamenii lui Dumnezeu din istoria bisericii: Martin Luther, Jean Calvin, John Knox, John Wesley, Jonathan Edwards, David Brainerd, Charles Finney; de anumite personalități necreștine: Zoroastru, Confucius, Platon, Socrate, Aristotel, Hipocrate (părintele medicinei). Postul, rugăciune și citirea Scripturilor sunt trei dintre cele mai puternice discipline spirituale pe care creștinii autentici le practică cu seriozitate, perseverență și responsabilitate. Postul este metoda prin care subordonăm firea pămîntească, cultivăm autocontrolul, dezvoltăm caracterul și practicăm puritatea.