Suceava Evanghelica

ora 19:15

Dupa 15 ore de la plecarea din Suceava am ajuns cu bine la destinatie. Vom fi in Poroshkovo pana luni pe data de 8 ianuarie. Din Suceava am plecat 14 persoane iar la Baia Mare grupul s-a largit prin adaugarea unui grup de 11 clujeni. Mai este cu noi un bucurestean si peste cateva ore asteptam sa apara 7 tineri din Baia Mare. Suntem un grup numeros insa si activitatile vor fi pe masura. Cei mai multi dintre cei care au venit acum sunt pentru a doua oara la Poroshkovo. Ei au mai fost implicati in zona datorita unui proiect realizat de Organizatia Echipare pentru Generatia de Maine. Acest proiect a fost un adevarat VBS (Vacantion Bible School) care a adus multa bucurie copiilor din aceasta zona defavorizata. Acum este intuneric insa se poate lesne observa ca bezna ascunde lipsuri imense in randul populatiei care nu se poate declara romana desi vorbesc un fel de romaneste. Imediat ce voi afla detalii voi reveni aici pe blog unde doresc sa tin un jurnal al acestei calatorii. Eu ma bucur ca sunt cu trei dintre elevii mei din clasa unde sunt diriginte. Toti sunt aici pentru a doua oara ceea ce spune multe despre dorinta lor de a se face utili pentru cei care au nevoie de ajutor. 

Managerul Liceului Teoretic Filadelfia din Suceava, Ioan Badelita, ne-a mandat sa ne uitam dupa o posibilitatea de a ne implica in aceasta zona intr-un proiect educational. Aceasta vom si face in perioada urmatoare. Familia Daniel si Mihaela Dragoi conduc echipa de la Suceava care s-a oferit sa participe ca voluntari. 

In imaginea de mai jos se vad o parte dintre cei care au ajuns la Poroshkovo dupa un drum care s-a dovedit o adevarata aventura. Urmeaza sa luam cina si apoi sa avem o sedinta de lucru privitoare la modul in care se vor desfasura lucrurile. Daniel Bruda de la EGM este liderul acestui proiect care se doreste a fi o incurajare pentru cei din aceasta  zona defavorizata. 

Anul trecut a fost unul dificil pentru Ruxandra. Vicki Sasu colega ei ne-a tinut la curent cu starea ei. De aceasta data anunta revenirea ei in studioul RVE . Iata mai jos primele afirmatii de a microfonul RVE Bucuresti.

Am primit acest text de la o colegă. L-a scris în grabă după ce a citit Luca 9. Tot în grabă l-am și publicat după ce am obținut acceptul.

Omului îi place să fie frumos. Omul a fost făcut frumos. Frumusețea a fost însă pervertită prin apucarea a ceea ce părea frumos și plăcut. În Eden atât Eva cât și Adam au fost amăgiți cumplit și au ajuns să piardă cel mai frumos dar. Prezența lui Dumnezeu în răcoarea dimineții s-a dus din cauza neascultării.

Prin ceea ce Isus a făcut la cruce există ceva care poate să ne facă zilnic frumoși. Există un accesoriu pe care-l putem purta oriunde și care pe măsură ce este folosit nu se deteriorează, ba din contră, ne înfrumusețează atât pe noi  cât și lucurile din jurul nostru. Folosesc termenul accesoriu pentru că acesta induce ideea de voință liberă. Noi decidem dacă îl luăm sau nu. De fapt fără acest accesoriu cade în derizoriu numele de creștin. Domnul Isus ne-a învățat cum să folosim acest accesoriu. Apostolul Pavel spune în una din scrisorile sale că trebuie să-l avem neîncetat. Este un semn distinct al creștinului. Această piatră prețioasă luminează din interior spre exterior și are o putere nemaipomenită. Ea crează o punte între noi și Creatorul.  Puterea pe care o emană această piatră se poate simți într-un singur mod: îngenunchere și lepădare de sine. Pe genunchi vom descoperi ceva care nu ne va lăsa să ne ridicăm care ne va țintui mult timp în această poziție … e SLAVA SA. Este un sentiment în fața căruia rămâi „mut” și „tăcut” în timp ce sufletul îți clocotește de bucurie sfântă …atunci poți rosti cu sufletul taine numai de tine si El înțelese … e un sentiment de care nu vrei să te mai desparți … e un sentiment de dincolo … același pe care l-au avut poate și ucenicii când au dorit să facă pe munte trei colibe doar pentru a rămâne în prezența Lui.

Cel ce poartă acest accesoriu numit RUGĂCIUNE strălucește fără a fi rege, i se transformă „ înfățișarea feței”, iar îmbrăcămintea îi devine albă, strălucitoare.

Acest mic accesoriu ne face legătura cu cerul și odată legați de el ni se schimbă perspectiva și vedem diferit.

Punem noi oare preț pe oamenii rugăciunii?

Aceștia sunt oameni neînarmați dar care câștigă mari războaie; oameni simpli dar cu trecere înaintea celor cu vază; oameni deosebiți deși mulți nu-i consideră valoroși; oameni mici dar de mare preț în ochii Lui!

Dacă spunem că suntem copiii Săi trebuie să investim în acest accesoriu să-l purtăm pentru că doar în acest mod ne va fi de mare folos. Doar când simțim ce este dincolo putem rămâne mereu conectați, mereu deschiși pentru a primi sfinte bucurii.

Vom avea mare preț în Ochii Lui deoarece Chipul Său va începe să se oglindească în noi! Domnnul ne va recunoaște, ne va apăra iar când îl vom striga va spune: Iată-Mă!

Nu e minunat să primim răspuns de la Împăratul Lumii?

E puțin lucru, acesta?

Îngenunchează!

În prima zi a lui 2018 Daniel Grigoriciuc a fost invitat să predice în biserica Sf. Ilie din Suceava. Mesajul este din ”Pilda smochinului neroditor”.

Am publicat ultimul răsărit din 2017 așa cum a fost el imortalizat de colega mea Narcisa Maciuc.  Iată că a revenit și cu primul apus din 2018. L-am preluat. 🙂

Dumnezeu și vecinii lui Israel

Nici țipenie de om însă puzderie de ciori.

Tricolorul românesc pe 31 decembrie 2017 a fost întins peste râul Prut, pe podul feroviar în prezent dezafectat care făcea legătura între localitatea vasluiană Fălciu și orașul Cantemir din Republica Moldova. Într-un singur glas s-a strigat „Unire!” pentru ca mesajul unionist să se facă auzit până la București și Chișinău.

Nu este rău că se vrea unirea iar Prutul să devină râu intern. Rău este că unii nu vor. M-aş bucura mult ca în 2018 pe data de 31 decembrie să constat că temerile mele nu au fost fondate. Mă tem că anul 2018 nu va fi unul liniştit.

L-a surprins colega mea Narcisa Maciuc. L-a arestat însă nu l-a ținut doar pentru ea. 🙂