Suceava Evanghelica

Aici se încheie acest proiect. Iată că Liviu Avasiloai a publicat cele 25 de verbe care au menirea de a ajuta la consolidarea unei imagini corecte cu privire la Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului. Am creat o categorie în care se vor găsi toate cele 25 de verbe postate în ordinea apariției. Îi mulțumesc lui Liviu Avasiloai pentru că a permis ca postările sale să fie preluate aici pe Suceava Evanghelică.

25 Decembrie – CREDE!
Luca 1:32 „El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

Pruncul Isus nu arăta ca „Fiul Celui Prea Înalt.”

Arăta ca un băieţel normal, nou născut. Când a fost conceput în pântecele Mariei, Dumnezeul infinit a luat forma unui băieţel ne-născut încă. Dumnezeul veşnic a căpătat umanitate – cu siguranţă aceasta este cea mai mare minune din toate timpurile. Nimeni nu poate spune cum s-a întâmplat, sau cum a devenit Dumnezeu om, fără a înceta să fie Dumnezeu. Însă aşa ne învaţă Sfânta Scriptură.

Dragostea lui Dumnezeu bate acum într-o inimă omenească. Înţelepciunea lui Dumnezeu vorbeşte cu buze omeneşti. Mila lui Dumnezeu se manifestă prin mâini de om. Dumnezeu a fost întotdeauna un Dumnezeu al dragostei, dar când Hristos a venit pe pământ, dragostea a fost „înfăşată” în carne omenească. Domnul Isus a fost Dumnezeu în carne şi oase. Cât de mare a fost această minune? C. S. Lewis oferă un răspuns clar: „Minunea centrală suţinută de creştini este Întruparea. Ei spun că Dumnezeu a devenit om. Toate celelalte minuni fie conduc la aceasta, fie rezultă din aceasta.”

Liviu Avasiloai

Lewis are dreptate. Câteodată ne concentrăm pe întrebări marginale care ne distrag atenţia de la punctul central al credinţei noastre. Creatorul a devenit parte a Creaţiei, Dumnezeul Atotputernic s-a întrupat într-un copilaş neajutorat. Citiţi încă o dată povestea Naşterii lui Isus: vedem un tată înspăimântat, o mamă epuizată, scutece din cârpe, o iesle pentru hrana animalelor. Şi la mijloc este El, nebăgat în seamă de cei tari şi puternici – un copilaş micuţ şi neajutorat, „Emanuel – Dumnezeu este cu noi!” E atât de simplu încât îţi dai seama că trebuie să fie adevărat… Numai Dumnezeu ar fi putut planifica aşa ceva!

Odată am vorbit unui tânăr care m-a ascultat cu atenţie când i-am povestit minunea întrupării. În cele din urmă mi-a spus: „Pur şi simplu nu pot crede aşa ceva!” L-am întrebat: „Ce-ar trebui să se întâmple ca să crezi?” „ Aş crede doar dacă Dumnezeu s-ar coborî din cer şi ar sta în faţa mea!” a răspuns el. „Prietene, El deja s-a coborât,” i-am spus. „S-a coborât acum 2000 de ani şi a trăit printre noi. Dacă nu poţi crede asta, atunci nu-ţi pot oferi nimic mai mult de-atât!”

Este o vorbă înţeleaptă care sună astfel: „Pentru cel care vrea să creadă am o mie de dovezi; însă pentru cel ce nu vrea să creadă, nu am nici una!” În această primă zi a Sărbătorii Întrupării Mântuitorului, încheiem călătoria noastră declarând că noi credem în Domnul Isus pentru că El este Misiunea de salvare a omenirii. Oricine crede lucrul acesta, beneficiază de harul mântuirii şi împăcarea cu Dumnezeu. Crede şi tu! Apoi, îţi reamintesc cuvintele care i-au fost spuse şi apostolului Pavel: „Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” (Faptele Apostolilor 22:16)

Slavă Împăratului Întrupat!