Suceava Evanghelica

Articolul apare în numărul pe aprilie al revistei ”Cuvântul Adevărului”.

Dragoș Ștefănică este lector universitar la Institutul Teologic Penticostal din
București, Facultatea de Teologie Penticostală Pastorală.

După răstignirea și îngroparea Mântuitorului, grupul ucenicilor începe să se dezintegreze. Foștii urmași ai lui Isus se întorc la ale lor. Doi dintre aceștia pleacă spre Emaus (Luca 24:13-35). Sunt triști, deziluzionați, poate chiar resemnați – încă un mare profet trimis de Dumnezeu a fost ucis la Ierusalim, de către mai marii poporului (Mat. 23:34-35). Însă deodată, pe drum li se alătură un Om care intră în vorbă cu ei. El îi întreabă ce discută între ei (v. 17), iar aceștia, parcă dojenindu-L, Îl numesc „singurul străin din Ierusalim”. Totuși, la întrebarea „Ce (s-a întâmplat)?” – pe care acum o înțelegem mai degrabă în sensul de „Care este perspectiva voastră / ce credeți voi că s-a întâmplat, de fapt?”, ucenicii Îi prezintă varianta lor despre soarta crudă a lui Isus. Însă răspunsul lor (v. 19b-24) se dovedește a fi întru totul inadecvat, astfel că Străinul se vede nevoit să-i mustre pentru nepriceperea și împietrirea inimii lor (v. 25). Dar Hristos nu se limitează la a-i dojeni, ci le ține o predică destul de lungă (probabil două-trei ore, cam cât ar fi durat să străbată cei 11 kilometri de la Ierusalim la Emaus), în care le descoperă, din Scripturi, adevărurile despre persoana și lucrarea lui Mesia. Rezultatul final a însemnat schimbarea radicală a teologiei lor, a motivațiilor și a stării lor: ei se întorc în plină noapte la Ierusalim, riscând să fie atacați de tâlhari, doar pentru a împărtăși mesajul despre Hristos și învierea Lui și celorlalți ucenici. Dar ce le-a revelat Hristos? Și ce ar trebui să înțelegem și noi mai bine, de aceste sărbători? Ce anume ne descoperă și nouă învierea glorioasă a Domnului Hristos?

Conferința Națională de Tineret – Cultul Penticostal din România cu Tema: „Dependența care dă libertate!”

La această conferință sunt invitați toți tinerii/adolescenții din toate bisericile penticostale din România și Diaspora română.

Pentru înscriere utilizați formularul: https://forms.gle/GnWA962FETdWaB6G9

Perioada: 31 mai – 1 iunie 2024

Locația: TeraPlast Arena, Bistrița

(0363 730 652 https://g.co/kgs/8bpWBv2 )

Invitați pastorii: Nelu FILIP (președintele CCPR), Cristi BOARIU și Gabi ZĂGREAN

Taxa de participare: 30 lei (fără cazare)

Pentru validarea înscrierii realizați plata taxei prin:

ASOCIATIA APA

Cod fiscal 9617825

RO34 RNCB 0039 0458 9846 0001

RNCBROBU

(_La detalii vă rugăm să specificați numele și prenumele partcipantului/lor pentru care s-a realizat viramentul.)_

Termen limită: 15 mai 2024

Program:

Vineri, 31 mai 2024 orele: 18:00-20:30

Sâmbătă, 1 iunie 2024 orele: 10:00-13:30

Pastor Ioan Filip – președintele Cultului Creștin Penticostal

Pastor Sorin Bădrăgan – președintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România

Pastor Cornel Haureș – președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România

Marian Andronache este al treilea candidat pentru poziția de primar care a transmis un mesaj acum în contextul pascal. Anticipam aceasta în postarea anterioară. Axinte Cătălin și Neșculescu Andrei n-au transmis încă un mesaj.

Cu toții am trecut prin vinerea deznădejdii, descurajării, deprimării. Aceasta e reprezentată de acele așteptări pe care le-am avut și care se dovedesc a fi înșelătoare. E reprezentată de acel moment când aflăm un răspuns total contrar așteptărilor și dorințelor noastre. Când trecem prin vinerea descurajării și a deznădejdii în mintea și în inima noastră se nasc întrebări. De ce a îngăduit Dumnezeu să se întâmple așa ceva? De ce mie? De ce familiei mele? De ce acum? De ce…? Astfel de întrebări sunt legitime, deoarece noi, oamenii, căutăm adesea sensul vieții. Prin vinerea descurajării au trecut și ucenicii și cei apropiați ai Domnului Isus când El era pe cruce. Cu siguranță o mulțime de „De ce-uri” le-a trecut prin minte. Mulți dintre ei voiau ca Mântuitorul să-Și instaureze Împărăția atunci și acolo. Însă Hristos Domnul avea un alt plan, plan care era contrar așteptărilor lor. În momentul în care așteptările ucenicilor s-au dovedit a fi înșelătoare au apărut întrebările. Când privim la exemplul lui Habacuc din Vechiul Testament, ne bucurăm că el a primit răspuns din partea lui Dumnezeu aproape instant la rugăciunile lui. E frumos atunci când vii înaintea lui Dumnezeu cu întrebările și frământările tale, iar El îți răspunde la ele și îți alină și încurajează inima tremurândă. Dar în dreptul ucenicilor și ai celor care I-au fost aproape Domnului Isus nu s-a întâmplat lucrul acesta. Și în cazul nostru se prea poate ca Dumnezeu să nu răspundă numaidecât întrebărilor noastre. O astfel de situație o descriu ca fiind sâmbăta tăcerii. După ce anumite așteptări pe care le-ai avut nu s-au întâmplat, când ai dat de greu în moduri în care nu te-ai așteptat, când treci printr-o boală de multă vreme, când ai pierdut pe cineva drag într-un mod neașteptat atunci și tu treci prin sâmbăta tăcerii. Te întrebi de ce Dumnezeu a îngăduit sau îngăduie să ți se întâmple astfel de lucruri și parcă cerul tace. Diavolul, potrivnicul nostru jubilează în astfel de momente. Și în acea sâmbătă el a jubilat. L-a învins pe Domnul Isus. L-a omorât pe Mântuitorul. Planul lui a avut succes. S-a opus cu succes planului lui Dumnezeu. Oare? Oare chiar așa au stat lucrurile? În sâmbăta tăcerii e posibil să începem să ne punem mari semne de întrebare cu privire la credința noastră. Toată viața am încercat să fim ai Domnului, să trăim potrivit voii Sale, am căutat să ne lăsăm călăuziți de Duhul Său în deciziile noastre și, totuși, inevitabilul s-a produs. Apostolul Pavel probabil a avut în vedere și acest lucru când a spus: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (1 Corinteni 15:19). De ce ți-ai ancora credința de ceva efemer, de ceva trecător, de ceva schimbător, de ceva fragil? Dacă faci astfel, potrivit cuvintelor apostolului, ești cel mai nenorocit dintre toți oamenii. Credința noastră este sau ar trebui să fie ancorată în Cuvântul Său. De ce? Pentru că: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35). Ea nu trebuie ancorată în ceva trecător, ci în ceva nepieritor. Însă chiar și atunci se prea poate să treci prin sâmbăta tăcerii. Dar care este diferența între cel care și-a pus nădejdea în Hristos doar pentru viața aceasta și cel care și-a pus nădejdea în Hristos pentru eternitate? În sâmbăta tăcerii primul se lasă pradă descurajării și deprimării, pe când cel de-al doilea privește plin de credință înainte. Nu-i absurd să privești plin de credință și de nădejde înainte? Nu! De ce? Pentru că în scurte momente vine dimineața învierii. Aceasta este nădejdea noastră. Apostolul Pavel a exprimat acest lucru astfel: „Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi” (Romani 8:18). Dacă și tu te afli în sâmbăta tăcerii, dacă și tu încă te întrebi cât va mai dura toată pandemia asta, dacă și tu te întrebi dacă vor mai ajunge vreodată la normal lucrurile, dacă și tu ai astfel de frământări și îngrijorări, mă rog Domnului să te ajute să privești dincolo de ele. Privește la Hristos, care și El a făcut același lucru, potrivit cuvintelor autorului epistolei către Evrei: „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2). Sâmbăta tăcerii nu este un loc pe care să ni-l dorim, dar e un loc prin care trecem. Să avem nădejdea că Dumnezeu e suveran, că toate lucrurile care se întâmplă sunt în voia Sa și că suntem în mâna Lui, suntem iubiți de El. Iar de dragostea Sa nimeni și nimic nu ne poate despărți (vezi Romani 8:31-39). Ucenicii au trecut și ei prin sâmbăta tăcerii, însă la scurte momente după aceea au venit zorii învierii, când Domnul Isus a biruit moartea.

Dacă și tu te afli în sâmbăta tăcerii, lasă-te încurajat de acest adevăr minunat: „Vin zorii învierii!”