Voluntarii Bisericii Limanuri Bune, alături de prieteni implicați activ în lucrarea cu persoanele private de libertate, s-au reunit pentru întâlnirea anuală dedicată activității desfășurate în Penitenciarul Botoșani. Evenimentul a avut ca scop evaluarea muncii din anul precedent și stabilirea direcțiilor pentru perioada următoare. Pastorul Petru Huțuțui a subliniat importanța acestei lucrări, pornind de la fundamentul biblic care îi motivează pe voluntari: „Am fost în temniță și ați venit pe la Mine” (Matei 25:36). Acesta a evidențiat faptul că implicarea constantă în sprijinirea persoanelor private de libertate este o expresie a responsabilității față de Scriptură și a credinței trăite în mod practic.
„La început de an, voluntarii Bisericii Limanuri Bune și prietenii lor activi în lucrarea cu persoanele private de libertate s-au reunit pentru un moment de bilanț și viziune”, a transmis pastorul, comparând parcursul acestora cu cel al „alergătorilor de cursă lungă”, care privesc cu onestitate în urmă și își trasează cu hotărâre pașii înainte. Potrivit mesajului său, ceea ce îi unește pe voluntari este grija pentru oameni și credința în promisiunea Scripturii, care îi motivează să continue chiar și în fața oboselii sau a dificultăților. „Promisiunea Bibliei și privirea ațintită spre răsplătire îi motivează an de an să treacă peste oboseală, piedici sau orice neajuns, rămânând dedicați chemării de a aduce speranță acolo unde este cea mai mare nevoie”, a mai precizat pastorul Petru Huțuțui.
În ultimele luni, spațiul evanghelic românesc a fost marcat de o controversă intens emoțională legată de o presupusă „criză identitară” a Cultului Creștin Penticostal din România. Subiectul a fost prezentat în termeni alarmiști: „scoaterea cuvântului Biserică din denumirea Cultului”. Într-o analiză amplă și argumentată, pastorul Ioan Filip, președintele Cultului Creștin Penticostal, arată că această agitație nu are la bază o pierdere reală, ci o confuzie între realitatea teologică a Bisericii și rolul administrativ al Cultului, amplificată artificial în spațiul public.
Un prim aspect subliniat de pastorul Ioan Filip este caracterul paradoxal al protestelor. Cele mai vocale reacții nu provin, în general, din interiorul Cultului, ci din partea unor persoane sau grupuri care fie nu mai aparțin oficial Cultului Creștin Penticostal, fie se poziționează constant în opoziție față de acesta. Așa cum observă pastorul Ioan Filip, aceste voci ajung să se autoproclame apărători ai „adevăratei Biserici”, deși contestă chiar structura care administrează și susține bisericile locale penticostale. Rezultatul nu este apărarea Bisericii, ci alimentarea unei stări de neîncredere și dezbinare. Un punct esențial clarificat în textul pastorului Ioan Filip este caracterul legitim al deciziei. Modificările de statut și de formulare au fost adoptate în mod legal, transparent și statutar, în cadrul Congresului de lucru al Cultului Creștin Penticostal. Decizia a aparținut forului suprem de conducere, format din păstori și delegați desemnați oficial. Nu a fost vorba despre o hotărâre impusă „de sus” sau din exterior, ci despre exprimarea voinței majorității reprezentanților Cultului. Contestarea acestei decizii echivalează, în fapt, cu o contestare a ordinii și autorității asumate de Cult. Pastorul Ioan Filip acordă o atenție specială argumentului biblic, adesea invocat, dar rareori tratat cu rigoare. În analiza sa, el amintește că termenul ekklesia este folosit în Noul Testament cu sensuri diferite, care nu trebuie confundate.
În Matei 16:18, Isus vorbește despre Biserica Sa în sens universal – comunitatea tuturor celor răscumpărați, din toate timpurile și din toate locurile. Aceasta este Biserica lui Cristos, care nu aparține niciunui cult sau denominații.
În Matei 18:17, termenul desemnează biserica locală, adunarea concretă a credincioșilor dintr-un loc anume, cu responsabilități clare de disciplină și părtășie.
După cum subliniază pastorul Ioan Filip, a suprapune aceste realități într-un document administrativ este o eroare teologică, nu un semn de fidelitate față de Scriptură. Un alt aspect important evidențiat de pastorul Ioan Filip este faptul că Biserica nu a fost eliminată din viața Cultului Creștin Penticostal. Fiecare autorizație emisă de Cult este emisă pentru o entitate clar definită: Biserica Penticostală locală, cu nume și identitate proprie. Cultul nu se substituie Bisericii, ci rămâne ceea ce a fost întotdeauna: o structură de organizare, coordonare și reprezentare a bisericilor locale. Așa cum arată pastorul Ioan Filip, această clarificare întărește, nu slăbește, identitatea bisericilor.
În explicațiile sale, pastorul Ioan Filip arată că motivul principal al modificării este unul profund teologic: Biserica universală a lui Cristos este mai largă decât orice cult, inclusiv decât Cultul Creștin Penticostal. Din punct de vedere juridic și administrativ, folosirea cuvântului „Biserică” pentru o entitate care autorizează alte „biserici” creează confuzie. Claritatea terminologică nu afectează credința, ci o protejează de interpretări greșite. Este relevant de menționat că această decizie a fost analizată de comisii care au inclus teologi, lingviști și filologi, fiind ulterior validată de Consiliul Bisericesc și de Congres – un fapt accentuat explicit de pastorul Ioan Filip. Pastorul Ioan Filip remarcă și caracterul selectiv al indignării. Denumirea Cultul Creștin Penticostal nu este nouă și a fost folosită de-a lungul timpului, fără ca această problemă să genereze reacții similare. De ce acum? Răspunsul sugerat este incomod: pentru unii, critica permanentă a Cultului a devenit o formă de legitimare a propriei poziții disidente. Se folosesc lozinci spirituale, dar efectul este dezbinarea, nu zidirea. Așa cum concluzionează pastorul Ioan Filip, Biserica lui Cristos nu este definită de o formulare administrativă, iar identitatea ei nu se pierde printr-o clarificare juridică. Biserica trăiește prin credincioși, prin adevăr, prin unitate și prin respectarea unei rânduieli sănătoase. Transformarea unei decizii legitime într-un scandal public nu apără Biserica.
O biserică evanghelică liberă din Davos a închiriat clădirea sa de cult delegației Statelor Unite pe durata Forumului Economic Mondial (WEF), desfășurat în perioada 19–23 ianuarie 2026. Veniturile obținute din această închiriere vor fi folosite pentru sprijinirea comunităților creștine aflate în nevoie, a anunțat conducerea bisericii. Delegația americană, una dintre cele mai numeroase prezente la WEF în acest an, și-a stabilit sediul în Englische Kirche (Biserica Engleză), situată chiar lângă centrul de conferințe din Davos. Lăcașul de cult aparține Federației Elvețiene a Bisericilor Evanghelice Independente (FEG) și este clasat drept monument istoric. Deși a mai fost închiriat în anii anteriori de companii și instituții media, aceasta este prima dată când o țară îl utilizează oficial în cadrul WEF. Ferestrele bisericii au fost acoperite cu bannere ce afișează vulturul american, drapelul SUA și Capitoliul de la Washington, sub sloganul „USA House – Freedom 250”, o trimitere la aniversarea a 250 de ani de la fondarea Statelor Unite. În grădina din fața bisericii rămâne vizibil un panou cu un verset biblic, inscripționat în germană și engleză: „Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”. Clădirea parohială a bisericii, situată în apropiere, afișează în acest an un banner cu mesajul „House of God” („Casa lui Dumnezeu”). Markus Lehmann, președintele consiliului pastoral al bisericii din Davos, a declarat pentru presa elvețiană că mesajul nu a fost gândit ca o aluzie politică, deși ideea că „Dumnezeu este deasupra Casei SUA” i se pare „un gând frumos”. Lehmann a precizat că, spre deosebire de anii anteriori, clădirea parohială nu mai este închiriată presei, urmând să fie folosită ca punct de întâlnire pentru participanții creștini la WEF și pentru cei interesați de dialog spiritual. Referindu-se la închirierea bisericii către delegația americană, Lehmann a subliniat că FEG a primit „o sumă substanțială de ordinul sutelor de mii de franci elvețieni”, fără a face publică valoarea exactă. Potrivit publicației elvețiene Blick, suma ar fi cuprinsă între 100.000 și 200.000 de franci elvețieni (aproximativ 107.000–215.000 de euro). „Am fi putut cere dublu sau chiar un milion, dar nu acesta este scopul nostru. Vrem să luăm poziție împotriva speculei cu chiriile”, a explicat Lehmann. El a adăugat că, fiind o biserică liberă, FEG nu beneficiază de finanțare de la stat și se susține exclusiv din donații și venituri proprii. Fondurile obținute din închirierea bisericii vor fi direcționate către susținerea unor comunități creștine din Elveția cu resurse limitate, a unui centru de tineret, a misionarilor din străinătate și a creștinilor persecutați din întreaga lume.
Facultatea de Teologie Baptistă din cadrul Universității din București a anunțat decernarea titlului de Profesor Emerit pastorului și profesorului universitar Otniel-Ioan Bunaciu, una dintre cele mai influente personalități ale învățământului teologic universitar din România. Profesorul Otniel-Ioan Bunaciu activează în cadrul Universității din București din anul 1991, deține titlul de profesor universitar din 2006 și a ocupat funcția de Decan al Facultății de Teologie Baptistă timp de peste două decenii, între anii 2003 și 2025. În această perioadă, facultatea a cunoscut o dezvoltare instituțională majoră, marcată de consolidarea programelor de studii universitare și postuniversitare și de înființarea primei școli doctorale teologice baptiste din România, un reper important pentru mediul academic teologic. De-a lungul carierei sale, profesorul Bunaciu a coordonat procese de evaluare și asigurare a calității academice, a sprijinit formarea și afirmarea cadrelor didactice tinere și a avut un rol esențial în acreditarea, modernizarea și alinierea programelor de studiu la standardele academice naționale și internaționale. Totodată, în calitate de membru al CNADTCU, a contribuit la menținerea standardelor academice naționale, promovând integritatea academică și validitatea calificărilor universitare. Ceremonia de decernare a titlului de Profesor Emerit a avut loc pe data de 21 ianuarie 2026, în prezența președintelui Senatului Universității din București, conf. univ. dr. Claudiu Buglea, precum și a cadrelor didactice și a personalului Facultății de Teologie Baptistă și al Institutului Teologic Baptist din București. Prin acordarea acestui titlu onorific, Facultatea de Teologie Baptistă recunoaște contribuția academică, managerială și spirituală a profesorului Otniel-Ioan Bunaciu la dezvoltarea teologiei baptiste și a învățământului universitar românesc.
Pastorul Franklin Graham a salutat public sprijinul exprimat de președintele Donald J. Trump pentru Marșul Național pentru Viață 2026, desfășurat vineri în capitala Statelor Unite, unde mii de participanți s-au adunat pentru a protesta împotriva avortului. Într-o postare pe rețelele sociale, Graham a apreciat „comentariile puternice și susținerea” președintelui la evenimentul care are loc anual la Washington, D.C. Potrivit lui Graham, președintele Trump a transmis un mesaj participanților, subliniind semnificația anului 2026, când se împlinesc 250 de ani de la adoptarea Declarației de Independență a SUA. „În 2026, pe măsură ce sărbătorim 250 de ani de când Părinții Fondatori au recunoscut dreptul la viață în Declarația noastră de Independență, vreau să vă mulțumesc fiecăruia dintre voi care ați ieșit în această zi de iarnă pentru a apăra copiii nenăscuți”, a declarat președintele, conform postării. Franklin Graham a reamintit că Donald Trump a fost primul președinte american care a participat la Marșul pentru Viață în timpul mandatului său și și-a exprimat recunoștința pentru pozițiile pro-viață adoptate de acesta de-a lungul timpului. „Sunt profund recunoscător pentru pozițiile pro-viață pe care le-a susținut. Sunt de acord că «fiecare copil este un dar de la Dumnezeu»”, a mai scris pastorul, încurajând publicul să asculte mesajele transmise în cadrul evenimentului. Marșul Național pentru Viață este unul dintre cele mai mari evenimente anuale de acest tip din Statele Unite, reunind lideri religioși, activiști și susținători ai mișcării pro-viață din întreaga țară.
Un grav accident feroviar produs duminică în Spania, implicând un tren de mare viteză, s-a soldat cu cel puțin 40 de morți și aproximativ, iar 41 de persoane au rămas internate în spital. Tragedia a provocat un val de reacții internaționale și un profund impact emoțional asupra societății spaniole. Evangelistul Franklin Graham și-a exprimat compasiunea față de victime și familiile îndoliate, declarând că inimile tuturor sunt alături de cei care și-au pierdut persoanele dragi în acest accident tragic. El a făcut apel la rugăciune pentru cei aflați în suferință și pentru toți cei ale căror vieți au fost afectate. În urma vizitării locului accidentului, premierul Spaniei, Pedro Sánchez, a anunțat instituirea unei perioade de trei zile de doliu național, ca semn de respect pentru victime. Franklin Graham a transmis, de asemenea, un mesaj de mângâiere, exprimându-și dorința ca Dumnezeu să aducă alinare celor îndurerați. Totodată, el a menționat că urmează să predice în Spania în luna mai, într-un context marcat acum de durere și solidaritate națională.
Și astăzi, ca mai întotdeauna, Biserica se află sub o dublă presiune: aceea de a fi vizibil activă și aceea – mai incomodă – de a rămâne fidelă adevărului. Prima e relativ ușor de satisfăcut: programul se poate umple, inițiativele se pot înmulți, zelul se poate afișa. A doua, însă, cere discernământ, onestitate și, nu de puține ori, curajul de a spune „nu” unor lucruri care au devenit familiare tocmai pentru că au fost repetate îndelung. De-a lungul timpului, în viața multor comunități creștine s-au sedimentat practici și reguli care, născute din bune intenții, au ajuns să fie tratate cu o gravitate aproape dogmatică. S-a produs astfel o confuzie subtilă, dar periculoasă: ceea ce era contextual a fost investit cu valoare eternă, iar ceea ce ținea de sensibilitatea personală sau de tradiția locală a fost prezentat ca exigență divină. Rezultatul nu a fost neapărat ordinea, ci adesea tensiunea, vinovăția inutilă și, uneori, răni care au nevoie de mult timp pentru a se vindeca. Într-un asemenea context, întoarcerea la Scriptură nu este un gest retoric, ci unul terapeutic. Ea presupune capacitatea de a distinge între Cuvântul lui Dumnezeu – care nu îmbătrânește și nu negociază cu moda – și obiceiurile omenești, care, oricât de respectabile ar fi, rămân legate de un timp, un loc și o mentalitate. A face această distincție nu înseamnă a relativiza credința, ci, dimpotrivă, a o proteja de suprasarcini inutile. În acest spirit, pastorul Luigi Mițoi abordează subiectul cu o responsabilitate care nu caută aplauze dar mai ales cu o îndrăzneală care nu caută conflictul. Clarificările pe care le propune nu sunt exerciții de demolare, ele sunt încercări de reașezare. Nu e vorba de a critica tradiția, ci de a o pune la locul ei firesc; nu de a dezbina, ci de a reda Scripturii autoritatea care îi aparține, fără adaosuri bine intenționate, dar teologic fragile. În fond, adevărul nu rănește prin el însuși – rănile apar atunci când îl înlocuim cu certitudini fabricate din obișnuință.
Suceava Evanghelica 