Îmi amintesc de cuvintele acelei doamne: ”Zâmbeşte! Aşa. Ai şi gropiţe. Ce bine îţi stă când zâmbeşti! Nu mai fi tristă! Ce dulce eşti!” Aceste idei mi-au străpuns inima şi, până în ziua de astăzi, nu le-am uitat .

Un zâmbet nu te costă nimic, dar poate fi cel mai deosebit dar oferit cuiva care are nevoie de el. Adevărul e că cele mai ieftine lucruri nu costa nimic, dar, de fapt sunt cele mai scumpe. O vorbă bună şi un surâs dulce pot constitui reţeta ideală pentru a te apropia de ceilalţi. Dacă eşti binevoitor, toţi te vor aprecia.

Ieşind de la şcoală, meditam la toate acestea. Totul până când observ un bebeluş în braţele mamei sale. Se uita la mine şi-mi zâmbea. Îi raspund cu un zâmbet pe măsură. Bebeluşul râde în hohote, analizându-mă. Eu, de asemenea, nu mă pot opri. Bebele ăsta simpatic m-a înveselit brusc.

Pentru un om al străzii, un orfan sau o persoană îngândurată, faptul că îi zâmbesc îi poate schimba starea de spirit. Multă lume are nevoie de mine. Nimeni nu este ca mine, nimeni nu vorbeşte ca mine, nimeni nu traieşte ca mine, nimeni nu acţionează ca mine. Sunt unică. Acesta este motivul pentru care aleg să fiu fericită. Am citit că o persoană obişnuită îşi foloseşte doar 10% din potenţial, vede doar 10% din toată frumuseţea care se află în jurul ei, aude doar 10% din muzica şi poezia care o înconjoară, miroase doar 10% din arome si gustă numai 10% din deliciul vieţii.

Eu însă nu mă mulţumesc cu puţin !

Ghitun Lidia