Cristian Soimaru
Este prima data in ultimii 25 de ani cand în prima zi a campaniei electorale nu stiu încă cu cine intentionez să votez. Nu că nu stiu ce as vrea, dar (uneori) voința nu e suficientă.
Pe cine consider „vinovat” pentru aceasta indecizie?!
1. Sistemul politic romanesc (partide, candidati, mecanisme) este unul invechit si lipsit de credibilitate si dinamism real.
2. Standardele si cunostințele mele au crescut si asta face mai dificilă cristalizarea unei preferințe.
3. Sistemul de distribuție a mandatelor la aceste alegeri (metoda d’Hondt) generează situații strâmbe prin care un vot de susținere sau încurajare pentru un anumit partid sau candidat independent ajunge să reprezinte un sprijin indirect pentru alianța toxică căreia mă împotrivesc cel mai mult (respectiv, tridentul condus de PSD la alegerile din 25 mai).
4. Alegerile europarlamentare reprezintă atât o miză în sine prin profilul și poziționarea europarlamentarilor alesi să ne reprezinte la Bruxelles, cât și un semnal important în arena politica internă înainte de alegerile prezidențiale din noiembrie.
Mai aștept să observ dinamici, poziționări și gânduri inspirate înainte de a decide.
