Dr. Doru Lefter

În cazul subiectelor sensibile, care țin de libertatea de conștiință, e, în genere, bine să te abții în a face prea multe comentarii. Libertatea ta ține până la cea a vecinului, a prietenului și, în special, până la libertatea celui cu care împărtășești un crez, participi la aceleași taine ale credinței întru’ mântuire. Ce faci însă când părerologia ține loc de competențe și mântuirea e condiționată de ,,specialiști” în mai toate domeniile. Ce faci când o banală vaccinare, până mai ieri, intră în domeniul criteriilor de eligibilitate pentru Împărăția cerurilor. Cum te comporți, cum reușești să obții atâtea ,,avize” necesare că să te poți vaccina întru’ sănătate. De la prieteni, de la rude, de la preot/pastor… și lista e nesfârșită. Simplu. Întrebi un medic și de preferință unul pe domeniul cu pricina. E ciudat cum, peste noapte, oameni fără nici o competență pe domeniu, devin ,,doctori în științe medicale”. La fel de ciudat este cum acești,,doctori”, capătă credibilitate la oameni cu ceva educație, cu niscaiva pretenții. Ceva ,,e putred”. N-aș fi intervenit dacă o anumită parte din bunii mei prieteni n-ar fi depus eforturi considerabile in a mă face să mă simt vinovat că am mers la doctor. Că i-am cerut părerea. Mă întreb cum aș mai putea trăi dacă doctorul m-ar fi convins că n-am ce căuta la preot, dacă precupeața m-ar fi convins că nu-i bună școala, dacă fermierii cu care lucrez m-ar putea convinge că toate animalele care trăiesc datorită vaccinării, nu ar fi trebuit vaccinate. În fapt discuția nu e despre libertate ci despre competențe și, poate, despre viața celor care suferă din cauza ,,competențelor” noastre.

Prov. 13:14 ,, Știința înțeleptului este un izvor de viață, că să abată pe om din cursele morții”.