Ziele trecute chiar ma gandeam la acest aspect avand in vedere ca am un blog. Am mai vazut si cateva reactii deplasate la adresa unor oameni care chiar fac ceva in domeniul spiritual. Se pare ca daca nu reusesti prin a face ceva poti totusi sa te faci remarcat prin atacuri la adresa celor care incearca sa faca ceva fara a avea pretentia ca sunt perfecti. Postarea lui Vlad Criznic este una care potriveste cu gandurile care m-au vizitat in aceste zile. Am sa postez si eu aici pe blog mesajul sau care are puterea data de experienta sa personala.
In urmă cu mai mulți ani, studiind eclesiogie, m-am aventurat în a scrie o analiză a experienței mele în cadrul a trei servicii publice a bisericii Hillsong Londra. Am relatat experiența, am analizat din mai multe puncte de vedere cât mai multe aspecte și am publicat-o pe blogul meu (atunci funcțional). Am spus lucruri favorabile și nefavorabile celor de la Hillsong, dar cele nefavorabile au întotdeauna potențial inflamator și atrag multă atenție.
La doar câteva minute de la postarea respectivă blogul o luase razna. Câteva mii de vizitatori în mai puțin de o oră. Mi-am dat seama că urma să devină virală postarea, iar o dată cu asta să devin cunoscut pentru astfel de opinii și datorită unor astfel de opinii.
Am cerut părerea și sfatul unor prieteni apropiați a căror părere a fost întotdeauna argumentată și mai ales în acord cu o trăire și mărturie creștină autentică. Toți mi-au răspuns cu o întrebare:
Pentru ce vrei să fii cunoscut?
(Pentru felul în care comentezi ce fac alții sau pentru ce reușești să realizezi tu? Pentru păreri acide (și poate ridicole) sau pentru că îți vezi de treaba ta? Pentru pereri ce arată o autosuficiență arogantă sau ca om ce caută să învețe constant?)
Mi-am răspuns și sper să pot rămâne la aceeași părere. (Și am blocat postarea respectivă)
Later edit: da, sunt multe aspecte, acțiuni și activități pe care le-aș critica, aș comenta despre ele (de multe ori acid, ironic și poate dărâmând persoane și lucrări), dar cred că mai mult strică decât ajută. Și totul în schimbul a câțiva arginți (a se citi “în schimbul unei notorietăți vremelnice).
Vlad Criznic
Este mai vizibil în ultima perioadă datorită măsurilor luate spre binele pacienților. Până la urmă sunt gesturi care reclamă normalitatea și mă bucur că Suceava se înscrie pe această axă a normalității. Mai este de lucru. Este bine că se infirmă zvonurile de prin târg. Sper totodată că actualul primar nu vrea să-l ajungă pe Franz Des Loges.
E copleșitor să vezi arzând un edificiu care s-a păstrat neclintit secole în șir, în ciuda nenumăratelor împrejurări dramatice cărora le-a stat martor de-a lungul timpului. Notre-Dame de Paris face parte dintr-un lanț enorm de structuri ridicate de mâini omenești care au dorit, prin mijlocirea talentului lor, să se închine în fața Dumnezeului atotputernic. De la prima biserică creștină din Aqaba, Iordania și până la impresionanta Notre-Dame, toate aceste clădiri reprezintă pasiunea și credința vibrantă a nenumărate națiuni care au năzuit să lase viitorului un semn al viziunii lor.
E dureros să vezi munca neostoită a meșterilor care au ridicat această clădire între secolele XII-XIV ciuntită atât de rapid de flăcări. Ce e deranjat e că atât cei care plâng după Notre Dame, cât și poporul francez, ciuntesc zilnic zeci de biserici și credința creștina in sine. Dar plângem doar după o clădire…
Însă aș vrea să ne amintim cu toții că vreme de secole, creștinii au trecut prin momente mult mai grele decât nimicirea unei clădiri dragi lor.
Credința noastră nu depinde și nu trebuie să depindă de structuri somptuoase, chiar dacă plăcute ochiului.
„Mai presus de un simplu monument istoric, catedrala aceasta este Casa Domnului și sălașul oamenilor”, ni se prezintă edificiul pe site-ul oficial. Aș remarca faptul că mâinile care au ridicat această catedrală reprezintă creația măreață a lui Dumnezeu. Noi suntem marea creație, nu o clădire. Să ne preocupăm așadar mai mult de aproapele nostru, care poate arde acum.
Vă îndemn să nu credeți că totul se termină atunci când simbolurile credinței noastre sunt distruse. Da doare, dar Dumnezeu nu se află într-o turlă. Dumnezeu este acolo unde se adună copiii Săi (Matei 18:20) și ei vor continua să se adune multă vreme de azi înainte!
Vlad Crîznic
Elevii de la Primar sunt în perioada ”Săptămâna Școala Altfel” și au organizat o serbare într-un decor plin de culoare și armonie. Cântările atent selectate au fost însoțite de coregrafie care a permis copiilor să participe cu elan și să cânte cu toată ființa. Părinții, bunicii și elevii mai mari au urmărit întreaga acțiune captați astfel că finalul i-a prins nepregătiți. Totul parcă s-a finalizat prea repede.
Algoritmul folosit de Google pentru a avertiza utilizatorii YouTube cu privire la ştirile false şi-a arătat limitele luni seara, când a catalogat drept fake news filmările directe ale incendiului devastator al Catedralei Notre Dame.
Sunt din Câmpulung Moldovenesc și sunt pregătiți să înceapă un nou sezon care nu va fi simplu însă ei știu că spre aceasta au fost împinși. Spun împinși pentru că nu și-au propus așa ceva de la început de când au ales să slujească într-o biserică. Florin nu s-a grăbit și astfel nu poate fi bănuit că s-ar fi pripit. Și-a făcut bine socoteala și a înțeles că este momentul pentru a acționa diferit dacă vrea rezultate diferite.
Pentru că nu doar Biblia, ci și Legea Naturii Umane ne învață că trebuie să simțim cu aproapele nostru, OSCER a înființat proiectul Siret. Acesta ajută atât la consolidarea relațiilor dintre participanți, cât și la schimbarea atitudinii acestora cu privire la lucrurile cu care sunt binecuvântați. Proiectul s-a desfășurat pe data de 7 aprilie și a constat în împărțirea unor cadouri persoanelor cu dezabilități internate în Centrele/Spitalele din Orașul Siret.
Suceava Evanghelica 