Suceava Evanghelica

Noul Testament menţionează „sărutarea sfântă” de patru ori. Petru o numeşte „sărutare de dragoste” în 1 Petru 5:14. Cu siguranţă că gestul acesta era important în biserica primară, altfel nu ar fi fost menţionat de atâtea ori.

Sărutarea era „sfântă” pentru că se schimba între oameni sfinţi, a căror minte şi imaginaţie nu erau bântuite de dorinţe şi pofte trupeşti. Era o „sărutare” pentru că simţeau cu adevărat că sunt fraţi şi surori în familia lui Dumnezeu. În primul secol, mulţi din zeii Greciei sau Romei erau doar concepte filozofice, zeităţi îndepărtate de care oamenii nu se puteau apropia. Însă Adevăratul Dumnezeu s-a apropiat de noi în trupul unui copilaş. Puteai atinge mâinile micuţe, picioarele cu talpa nebătătorită, obrajii îmbujoraţi şi fruntea fără vreun rid.

Ce diferenţa s-ar face dacă am reveni la dinamica bisericii primare… În vremea noastră contactul personal este înlocuit de tehnologie: scriem email-uri, trimitem sms-uri, snapchat-uri şi folosim whatsapp-ul! Iată ce-ai putea face anul acesta:

Caută să-ţi faci un prieten!
Invită pe cineva la tine acasă!
Sună pe cineva cu care nu ai vorbit de mult timp!
Zâmbeşte şi salută pe toţi cu care te întâlneşti astăzi!

Suntem copiii unui Dumnezeu care poate fi atins. Isus a intrat în lumea noastră şi i-a atins pe cei de care toţi se fereau. Lasă gândul acesta să te călăuzească. Peste tot în jurul tău sunt oameni răniţi, singuri şi părăsiţi! Vorbeşte cu ei, împrieteneşte-te! Un simplu salut poate aduce lumina cerului într-o inimă zdrobită şi deznădăjduită!

Rugăciune:

„O, Doamne, ajută-mă să-i văd pe cei din jurul meu ca viitori prieteni, nu ca posibili duşmani. Ajută-mă să calc pe urmele Tale, indiferent unde mă vor conduce. Amin!”

La începutul bisericii primare, creştinii mâncau împreună. Părtăşia şi prietenia contează, mai ales că trăim în vremuri de izolare unii de alţii. Tehnologia face posibil să ai mii de prieteni cu care să nu te întâlneşti vreodată faţă în faţă. Avem maşinile noastre, camerele noastre, telefoanele şi computerele noastre. Putem chiar să lucrăm „de acasă” dacă vrem, evitând astfel eventualele necazuri inerente lucrului direct cu omul. Faţa a fost înlocuită de interfaţă, iar preţul pe care îl plătim pentru intimitate este singurătatea.

Liviu Avasiloai

În centrul credinţei noastre este o Masă în jurul căreia ne adunăm la părtăşie. În biserica primară, creştinii aveau o masă de dragoste care culmina cu Masa Domnului, sau Cina cea de taină. Sărbătoarea aceasta ne oferă ocazia să reînviem obiceiul părtăşiei în jurul unei mese. Ne putem încuraja unii pe alţii la o cană de ceai, sau servind un sandwich împreună, sau chiar invitând pe cineva la prânz sau cină.

Începe tu, la tine acasă. Te provoc! Te provoc în Numele lui Isus Hristos! Poate fi un prilej minunat să vorbeşti despre Domnul Hristos şi să transmiţi Evanghelia. În biserica primară creştinii mâncau împreună, cu bucurie şi curăţie de inimă. Şi de la un început firav în Ierusalim, mesajul a ajuns în tot Imperiul doar în timpul unei generaţii. Răspândirea aceasta a fost posibilă deoarece creştini obişnuiţi şi simpli şi-au deschis casele şi le-au spus fraţilor şi surorilor: „Poftim, intraţi! Hai să servim masa împreună şi-o să vă spun o poveste minunată!”. Nu este nevoie de mulţi bani şi nici de veselă şi tacâmuri deosebite. Oricine poate face asta, chiar şi tu!

N-ai vrea să fii un creştin obişnuit şi simplu anul acesta? Dacă da, fă ce au făcut şi primii creştini! Deschide-ţi inima, casa şi cămara. Invită pe alţii să ţi se alăture. Şi va fi şi Isus în mijlocul vostru!

Rugăciune:

„Doamne Isuse, tu ai iubit pe cei singuri şi răniţi. Dă-mi o inimă ca a Ta, să pot răspândi bucuria şi să vorbesc despre Tine. Amin!”

De aceea cuvintele lui Isus sunt importante. Avem nevoie de odihna pe care ne-o oferă El. Avem nevoie de un loc în care să reducem motoarele şi să ne re-centrăm viaţa. Cuvintele Domnului Isus sunt pentru oameni ca tine şi ca mine. Avem nevoie de odihnă, dar încă nu ne dăm seama de asta… sau poate nu o putem găsi… sau ne este frică să ne oprim… ne temem că vom fi depăşiţi de lume.

Liviu Avasiloai

Isus nu ne invită la un seminar sau la o biserică, şi nici nu oferă un week-end relaxant. El ne invită LA EL. Domnul Isus nu ne cere să mai adăugăm un lucru de făcut pe lista noastră deja prea plină. Dacă te simţi obosit şi frustrat, am o veste bună pentru tine: Domnul Isus vrea să vii la El! Când vei veni – vei găsi odihnă! Odihna oferită de El nu este ca o zi liberă şi nici ca un sejur într-o staţiune. El nu oferă odihnă pentru trup. A te odihni în EL înseamnă să nu te îngrijorezi şi să nu încerci să găseşti tu soluţii, ci să fii ascultăror şi să accepţi călăuzirea Lui la fiecare pas.

Îmi amintesc de un episod din copilărie. Părinţii îmi dădeau câte ceva de făcut, după vârsta şi puterea mea. Fiind ocupat cu treaba, nu mă gândeam dacă voi găsi mâncare când voi ajunge în casă, nu-mi făceam probleme de unde vor lua ei ce-mi trebuie mie: îmbrăcăminte, încălţăminte sau jucării. Astea toate erau treaba lor. Şi de fiecare dată când mă întorceam acasă, fără nici o excepţie, mă bucuram să văd că îşi făceau treaba foarte bine! La fel şi în cazul acesta: treaba noastră este să facem ce ni s-a încredinţat, iar Mântuitorul Isus sigur îşi va face treaba Lui.

Nu-ţi pot promite că-ţi va fi uşor, dar îţi promit că vei avea putere să treci peste orice vei întâlni pe cale. Nu am nici un dubiu asupra acestui lucru, de aceea nu este loc pentru ezitare! Vino la Isus şi vei vedea ce se va întâmpla! Îţi va părea bine c-ai făcut lucrul acesta!

Rugăciune:

„Doamne Isuse, ajută-mă să mă opresc şi să-ţi ascult vocea. Ajută-mă să mă odihnesc în Tine. Amin!”